Category Archives: Uncategorized

Să nu uităm nicicând să iubim comuniştii…

Am reuşit, după mai bine de 20 de ani, să îmbunătăţim imaginea comunismului, îndulcind-o. De la „nu a fost chai aşa rău” la „a fost totuşi mai bine”, uitând că sistemul era de-a dreptul diabolic.

Pe comunişti însă, i-am uitat de tot. Şi rău am făcut, deoarece fără ei, nu ar fi existat comunismul. Astfel încât, vajnicii apărători şi promotori ai sistemului sunt acum şi capitalişti, dar pe deasupra şi cei care ne dau astăzi lecţii de democraţie: Tatulici, Ungureanu, Boc, Copos ş.a.

Dar şi mai interesante sunt ordaslele nomenclaturiştilor, mai ales dintre cele ce au reuşit să fie cocoţate în fotolii de demnitari ai unui stat democratic.

Voi începe cu Roberta. Ea e cu siguranţă cea mai frumoasă dintre toţi, ajungând chiar la Miss Universe … tocmai la Las Vegas. Iată ce a declarat:

„A fost extraordinar pentru mine, o tanara de 20 de ani, deoarece am luat contact cu o lume normala, care intelegea si respira libertate.”

OOPS! Noi, aştia mai fraieri, care n-am avut curaj să trecem Dunărea înot, trăiam deci într-o lume anormală, care nu avea voie să respire libertate. De ce? Pentru că aveau grijă tăticul ei şi tovarăşii lui să respirăm … ceva mult prea greu suportabil.

Oricum, eu zic că s-a descurcat remarcabil în Parlament şi sunt sigură că tăticul e foarte mândru de fetiţa lui. Şi iată de ce:

„Despre cariera profesionala si politica a lui Corneliu Anastase s-a comentat mult. Si nu de bine… Ascensiunea sa fulminanta, pe vremea comunismului, spre functia de director la Uzina „1 Mai”, fara sa arate cine stie ce calitati profesionale care sa o justifice, a fost pusa pe seama faptului ca tatal sau era seful tipografiei de partid, un post greu, din punct de vedere politic, pe vremea aceea. Corneliu Anastase s-a dovedit tipul de conducator ascultat din cauza comportamentului sau dur, fiind foarte temut printre muncitori. Apoi, s-a scris in presa, in nenumarate randuri, despre comportamentul sau de la Revolutie, cum ca Anastase, om de baza al partidului, ar fi ordonat sa se incuie portile uzinei si ca ar fi chemat armata, ca sa impiedice iesirea revolutionarilor, in ziua de 22 Decembrie 1989. Din fericire, in acea zi au fost puse pe muncitori doar tunurile de apa, sub podul de la Gara de Sud. In urma acestor evenimente, el a „disparut”, ani de zile, unde credeti?, in fosta URSS, ca reprezentant comercial al Uzinei „1 Mai”, devenita intre timp Upetrom, se spune ca pentru a i se pierde urma si a nu mai da ochii cu fostii subalterni. Il regasim ca subprefect al Guvernului Vacaroiu, dupa care s-a perindat pe la ApR si a ajuns, in final, „pe cai mari”, langa fiica sa, in Partidul Democrat. Din cauza ca trecutul lui comunist a trezit suspiciuni vizavi de o eventuala colaborare cu securitatea, au fost solicitate vizavi de Corneliu Anastase date de la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. S-a vehiculat la un moment dat ca raspunsul ar fi venit – si ca acesta ar fi fost „politie politica” – perioada in care Anastase si-a dat demisia din functia de vicepresedinte al PD Prahova si s-a speculat ca s-ar fi oferit, din toate partile, „recompense” pentru documentul respectiv, insa chestiunea a ramas, deocamdata, in ceata.”

Sursa: http://www.4women.ro/File_din_istoria_politica_a_familiei_Anastase____Uite_cine_vrea_sa_ne_conduca-n398540.html

Phoenix

S-a pornit de cu zori un zvon,
Că l-au dat jos de pe tron.
Pe călăul cel urât,
L-au scurtat cam pân’la gât.

E oficial: gata cu drepturile!

Primul ministru licenţiat în Drept (e adevărat că în cel comunist) şi profesor de Drept la UBB, a anunţat oficial:

„Toti doneaza obligatoriu, sub rezerva pierderii functiei, banii suplimentari in Fondul de solidaritate, altfel sunt demisi imediat”

Acest anunţ înseamnă de fapt oficializarea stării de fapt: anularea tuturor drepturilor şi libertăţilor prevăzute de Constituţie şi de Convenţiile semnate de statul român.

Felicitări, tovarăşe prim-ministru, aţi reuşit să faceţi în mod explicit ceea ce regimul Ceauşescu a făcut doar în mod tacit!

Regina Maria

Scriu acum pentru aceia care, asemenea mie, se gândesc zilnic să părăsească ţara şi să-i lase pe noii ei stăpâni să şi-o împartă liniştiţi până când se vor autodevora.

Rândurile următoare au menirea de a arăta că nu a fost mereu aşa, că ţara a avut şi momentele ei bune, şi conducători demni.

Am ales câteva rânduri scrise de o femeie ai cărei bunici au fost Ţarul Rusiei Alexandru al II-lea şi Regina Victoria a Marii Britanii. Aceasta a devenit Regina Maria a  României şi şi-a iubit ţara adoptivă, împărtăşindu-i soarta şi necazurile.

Nimic nu este în ţara aceasta românescă pe care să nu-l fi iubit eu. Mai adânc şi decât copiii născuţi pe brazda ei m-am împărtăşit eu sufleteşte cu şesurile ei întinse, cu nesfârşitele-i drumuri, cu apusurile de soare, cu pajiştile-i umede de roua zorilor, cu pădurile-i adânci şi câmpii de grâu copt luminând ca aurul. Mi-a fost drag şi de spinul uriaş care în vreun loc sterp şi pietros întindea spre ceruri frumuseţea fără folos a ţepoaselor lui braţe. În cursul rătăcirilor mele am ajuns la locuri aşa de singure încât păreau a fi la capătul lumii, şi am stat acolo de am privit gloria ultimă a soarelui până a se coborî spre odihnă, şi mi-a plăcut de singurătatea din jurul meu. Mi-a plăcut de bolta aprinsă  a cerurilor, de strania melancolie a nopţii ce cade, de mirosul rouăi ce se ridica din ierburi, de vălul prafului ce atârna asupra lumii. Mi-au fost dragi toate, cu adevărat dragi!

Acuma cea mai mare parte din ce-am avut a trebuit să rămână în mâinile celor care-i vor fi fiind stăpâni aspri şi fără milă, ale celor care vor fi găsind mijloc de a scoate sânge şi din pietre. Dar Dumnezeu vrea desigur ca aceasta să fie numai o încercare fără trăinicie ce s-a trimis asupră-ni ca să înţelegem mai bine cât am iubit acea ţară şi ce scumpă ni-a fost.

(…)

Niciun foc nu curăţă ca focul jertfei; nicio flacără nu se suie mai drept până în inima Dumnezeirii!

De aceia, o ţara mea, nu te gândi niciodată care ţi-au fost încercările nici care pot să mai fie. Prin flacără trebuie să treacă oţelul înainte de a fi o bună sabie tare. Fie-ţi nezguduită credinţa şi susţine-ţi speranţa; mai mare eşti prin suferinţele tale şi prin felul cum le-ai purtat, mai vrednică eşti de biruinţă!

Despre Institutul de Studii Populare

În timp ce căutam (în zadar) doctrina PD-L, iată că dau peste o instituţie care mă luminează: Institutul de Studii Populare. Contrar titulaturii sau în ciuda ei, acesta nu se ocupă cu studii de etnografie şi folclor, ci cu lucruri serioase:

Institutul de Studii Populare (ISP) este fundaţia Partidului Democrat Liberal avand un rol de think-tank, prin intermediul căreia vor fi dezvoltate elementele doctrinare şi de identitate politică a PDL.”

În consecinţă, avem ceva de aşteptat până acest institut va dezvolta o doctrină pentru partid. Asta ca să închidă gura pretenţioşilor ca mine.

Istoria recentă ne-a arătat însă că pentru a câştiga alegerile un partid nu are nevoie de un moft numit doctrină, iar pentru a guverna nu are nevoie de un moft numit Parlament. Pentru a se menţine la putere e nevoie totuşi de proşti. Foarte mulţi proşti.

Democratie populara. Democratie originala. Democratie?

Comunistii analfabeti au inventat o sintagma pentru a-si caracteriza regimul: democratie populara. Este evident faptul ca nu cunosteau sensul cuvantului democratie nici macar la nivel etimologic. Sistemul pe care l-au promovat a fost in schimb unul total opus conceptului de democratie.

Succesorii regimului comunist si-au botezat sistemul democratie originala. Aici sesizez o corecta apreciere a acestuia, deoarece termenul poate ascunde orice, cu o singura conditie, cea a unicitatii. Si s-au tinut de cuvant, deoarece experimentul prin care a trecut Romania in lunga tranzitie a fost unic.

Noul sistem impus de ultimii stapani ai tarii e greu insa de incadrat in conceptul de democratie. Probabil ca mai avem foarte putin de asteptat pana la prima dictatura a secolului XXI, ca sistemul asta ne e cel mai cunoscut.